Proiectul Libertatea religioasa si regimul cultelor in sistemele de drept european. Implicatiile politico-juridice ale elaborarii unui Cod European al Dreptului si Religiei (CEDR) sintetizeaza aspectele majore ce particularizeaza relatiile institutionale intre stat si culte in contextul european actual, cercetarea formuland cateva argumente ce pot deveni decisive pentru viitorul acestui dialog institutional:

(1) daca Apusul Europei a oferit de-a lungul secolului al XX-lea imaginea unui catolicism ce stabilea o diferenta capitala la nivelul relatiilor cu societatea, prin existenta unui Magisteriu a carui autoritate este recunoscuta de credinciosii din orice tara majoritar catolica, Rasaritul continentului, o Europa a ortodoxiei, s-a caracterizat prin fidelitatea fata de religia crestina, fapt ce le-a prezervat identitatea confesionala in perioada comunismului. Un aspect complementar trebuie mentionat si, anume, faptul ca evolutia catolicismului la inceputul mileniului al treilea crestin este marcata in Europa de aceleasi principii ale imperialismului religios, in timp ce relatia traditionala intre stat si culte este slabita de neputinta de a rezista in fata tendintelor de secularizare. Pastrand in minte consideratiile de mai sus, putem intelege mai bine functia identitara a proiectului de cercetare in raport cu realitarea social-confesionala europeana pentru care elaborarea si chiar implementarea unui Cod European al Dreptului si Religiei (CEDR) ar raspunde dinamicii fenomenului religios de la inceputul secolului al XXI-lea. Orientarea cercetarii spre un context mai amplu de analiza stiintifica permite evitarea unui determinism politic axat pe anul 1989: momentul prabusirii "blocului comunist", esecul modelului sovietic, rolul hegemonic al partidului unic, politica ecleziatica in regimul comunist.

(2) Din cele expuse mai sus, problematica relatiilor institutionale intre stat si culte in Europa contemporana cere o conceptie unitara la nivelul vietii religioase de stat, cu o garantie de durata, continuitate si departe de viata politica. Biserica ortodoxa s-a dezvoltat in imprejurari politice si istorice diferite comparativ cu biserica catolica. De aceea, aici s-a formulat teoria cu privire la implicarea activa a statului in viata religioasa a Rasaritului.

(3) Este evident astazi ca europenii, divizati, confesional, religios, national nu pot fi factorii de "revenire a religiosului" in noua etapa ce modifica ecuatia strategica a unificarii de la Europa economica la Europa politica. In aceasta criza a religiozitatii secularizate in sistemele de drept european, Europa spiritului nu poate fi separata de Europa politicului, prezentul proiect propunandu-si, in virtutea vechiului adaugiu scolastic "distingere per unire" sau "ex pluribus unum", ca in contextual solicitant si provocator al inceputului celui de-al treilea mileniu al istoriei crestine sa contribuie la constituirea modelului personalist comunitar al dialogului stat-culte.
O alta serie de probleme se refera la tendinta de "unificare a pietelor religioase". Spre deosebire de societatile occidentale in care diminuarea rolului traditional al religiei a aparut ca o consecinta fireasca a reprimarii conciliarismului crestin de absolutismul papal, in Europa rasariteana, aflata jumatate de secol sub influenta sovietica, constientizarea complementaritatii seculare stat-biserica a imprimat o viziune relational-personala nu numai despre Dumnezeu, dar si despre om si societate. Cu toate acestea, baza colectiva si, totodata, simbolica, in care se inscriu aceste societati alimenteaza noi implusuri, de pe pozitii nivelatoare de "unificare a clivajelor stat-biserica". Faptul ca semnificatia si consecintele actiunii statului in domeniul politicii religioase difera de la un context la altul, de la o democratie la alta, nu inseamna ca avem de-a face cu concepte diferite. Dimpotriva, proiectul are in vedere un concept unitar pe care sa-l putem operationaliza in contexte diferite.

(4) Cultele, la randul lor, in virtutea unei traditionale functii identitare de organizare a vietii morale si etnice a statelor, ce le conferea un statut particular, nu au fost exceptate de la proces. Integrarea europeana a devenit o provocare frontala deopotriva pentru state si pentru culte, iar crestinismul, potentialul reconciliator moral si spiritual, a fost serios afectat de fracturile confesional-religioase ce divizeaza astazi intregul continent. Experienta si atitudinea credinciosilor in Uniunea Europeana difera de la o comunitate la alta, de la o perioada la alta, de la o regiune la alta. Astfel, in Eurobarometrul Comisiei Europene, Social values, Science and Technology, publicat in iunie 2005, se precizeaza ca europenii impartasesc aceleasi radacini religioase si filosofice ale crestinismului, dar, aceasta nu inseamna, in mod automat ca exista o singura identitate religioasa europeana.
Cu toate acestea, proiectul vine cu o alta viziune: acesta nu promoveaza, ci ignora si respinge ideea de colectivitate ca suma totala a tuturor credinciosilor indiferent de cult; acesta nu accepta coexistenta comuna ca simpla coabitare pe baza unui consens rational. Proiectul ignora, de asemenea, idealul de societate antrocentrista si exclusivista formata din indivizi conform modelului statuar de existenta. Abordarea relatiei stat-biserica in cadrul prezentei cercetari din perspectiva teoriei alegerii rationale ofera una din putinele abordari sistematice si functionale din cercetarile recente. In concluzie, se poate aprecia ca prezentul proiect se inscrie intr-un context european dezvoltat recent fundamentat pe conceptul de autonomie si autosustinere a fiecarui cult ca expresie a recunoasterii dreptului cultelor de a se organiza si a functiona in mod autonom cu respectarea cadrului legal. Pe baza acestor consideratii, se poate aprecia ca, datorita caracterului original si a contributiilor originale in domeniul stabilitatii institutionale a relatiei stat-culte, proiectul se va bucura de un impact si o atentie sporita in cercurile stiintifice de specialitate.